VACCINAREA PE ÎNTELESUL TUTUROR

 Vaccinurile sunt preparate biologice care oferă protecție împotriva unor boli infecțioase prin stimularea sistemului imunitar să recunoască și să lupte împotriva agenților patogeni (virusuri, bacterii sau alți microorganisme).

Vaccinurile sunt unul dintre cele mai mari progrese ale medicinei moderne. Au redus rata mortalității infantile la jumătate, salvând milioane de vieți. Vaccinurile sunt considerate una dintre cele mai sigure și eficiente metode de prevenire a bolilor infecțioase.

Tipuri de vaccinuri:

Vaccinuri inactivate – conțin microorganisme omorâte, cum este vaccinul împotriva hepatitei A.

Vaccinuri atenuate – conțin microorganisme vii, dar slăbite, cum este vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă).

Vaccinuri subunitare – conțin doar fragmente ale agentului patogen, cum este vaccinul împotriva HPV.

Vaccinuri pe bază de ARN mesager (ARNm) – conțin instrucțiuni genetice pentru ca organismul să producă o proteină a virusului și să declanșeze un răspuns imun (ex. vaccinurile COVID-19 de la Pfizer și Moderna).

Vaccinuri vectoriale virale – folosesc un virus inofensiv pentru a transporta material genetic către celule (ex. vaccinul AstraZeneca pentru COVID-19).

Cum functioneaza un vaccin?

Vaccinurile funcționează prin învățarea sistemului imunitar cum să lupte împotriva unei boli în cazul în care organismul intră vreodată în contact cu aceasta. Acest lucru reduce foarte mult riscul de a se îmbolnăvi grav sau de a răspândi o boală altora.

Iată pas cu pas ce se întâmplă:

Administrarea vaccinului - Vaccinul este introdus în corp printr-o injecție, spray nazal sau lichid pe cale orală. Vaccinul conține o versiune slăbită, inactivă sau doar o parte din microbul care provoacă boala. Acest microb nu poate îmbolnăvi, dar este suficient pentru a învăța corpul cum să reacționeze.

Reactia sistemul imunitar - Corpul recunoaște că există ceva "străin" și începe să producă anticorpi , niște "soldați" speciali care luptă împotriva acelui microb.De asemenea, sistemul imunitar creează celule de memorie , care țin minte cum arată microbul și cum să îl distrugă.

Protecția pe termen lung - Dacă mai târziu organismul în contact cu microbul real (cel care provoacă boala), celulele de memorie îl recunosc imediat și comunică sistemului imunitar să producă mulți anticorpi, care distrug microbul înainte ca boala să se instaleze sau să devină gravă. Datorită vaccinului, fie nu ne îmbolnăvim deloc, fie facem o formă ușoară a bolii.

Imunitatea de grup - Când mulți oameni sunt vaccinați, boala nu se mai răspândește ușor, protejând și cei care nu pot fi vaccinați (bebeluși, oameni cu probleme de sănătate etc.). Aceasta este cunoscută sub denumirea de "imunitate comunitară " (denumită și "imunitate de turmă").

Daca ne vaccinam mai suntem contagiosi?

Da, chiar dacă suntem vaccinați și facem o formă ușoară a bolii, putem fii contagioși. Vaccinurile împotriva bolilor infecțioase reduc riscul de a dezvolta forme severe ale bolii, dar nu elimină complet capacitatea de infectare sau de transmitere a virusului.

Iată câteva aspecte importante în acest sens:

1. Persoanele vaccinate care se infectează pot avea o încărcătură virală mai mică și pentru o durată mai scurtă de timp, ceea ce poate reduce riscul de transmitere.
2. Transmiterea depinde de tipul virusului – În cazul unor variante mai contagioase (precum Delta sau Omicron în cazul COVID-19), chiar și persoanele vaccinate pot transmite virusul, dar probabilitatea este mai mică decât la persoanele nevaccinate.
3. Formele ușoare sau asimptomatice pot duce la răspândire – Dacă avem simptome ușoare sau deloc (asimptomatic), putem răspândi virusul fără să ne dam seama, dar riscul de transmitere este mai mic comparativ cu cineva nevaccinat.
4. Respectarea măsurilor de prevenție – Chiar dacă suntem vaccinati, măsurile precum purtarea măștilor în spațiile aglomerate și igiena riguroasă a mâinilor rămân importante în timpul epidemiilor.

Are vaccinarea efecte negative?

Vaccinarea este, în general, sigură și benefică, dar, ca orice intervenție medicală, poate avea efecte secundare. Acestea variază de la reacții ușoare și temporare la reacții rare, dar mai severe. Deasemenea, unele vaccinuri pot să nu fie adecvate pentru unele persoane cu alergii sau anumite afecțiuni de sănătate.

Deși vaccinarea poate avea efecte secundare, riscurile asociate bolii (de exemplu, COVID-19, rujeolă, gripă severă) sunt mult mai mari decât riscurile vaccinului. Infecțiile naturale pot duce la complicații grave, spitalizare sau chiar deces, mai ales persoanele vulnerabile.

Când nu trebuie sa ne vaccinam?

Unele persoane nu se pot vaccina din cauza stării lor specifice de sănătate. Dacă medicul a contraindicat administrarea un anumit vaccin ( din cauza unei boli, de exemplu), este foarte important să respecte această contraindicație. În astfel de cazuri, riscurile vaccinării depășesc beneficiile.

Un motiv frecvent de nevaccinare este din cauza unei alergii la oricare dintre substanțele active sau ingredientele din vaccin. Dacă o persoană a avut o reacție alergică la un vaccin în trecut, nu ar trebui să repete vaccinarea cu acesta.

Anumite afecțiuni sau tratamente medicale pot fi, de asemenea, contraindicații pentru unele vaccinuri. De exemplu, persoanele cu tulburări ale sistemului imunitar sau care primesc tratamente medicale specifice ar putea avea contraindicație la administrarea anumitor vaccinuri, cum ar fi rujeola, oreionul, rubeola, varicela sau tifos. Persoanele cu sistem imunitar slăbit pot beneficia de vaccinarea totală a celor din jur, deoarece atunci sunt protejați indirect.

De asemenea, este important de știut că unele vaccinuri nu sunt recomandate în timpul sarcinii . De exemplu, vaccinurile împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei ar trebui evitate în timpul sarcinii. Femeile ar trebui să primească toate vaccinurile recomandate în mod obișnuit înainte de a ajunge la vârsta reproductivă. Înainte de a se vaccina, ar trebui să-și informeze medicul dacă ar putea fi însărcinate pentru a discuta despre vaccinurile care pot fi administrate în timpul și după sarcină.

Cât de veche este metoda vaccinarii?

Vaccinarea își are rădăcinile în practici străvechi de imunizare și a fost dezvoltată progresiv până la forma modernă.

Variolizarea – Primele forme de imunizare (China, India, Imperiul Otoman)

În China antică (aproximativ secolele X-XI), se folosea o tehnică numită variolizare pentru a proteja oamenii de variolă. Aceasta presupunea expunerea controlată la material infectat (cruste uscate de la pacienți cu variolă) prin inhalare sau prin zgârierea pielii.

Practici similare au fost folosite în India și Imperiul Otoman, unde materialul infectat era introdus sub piele pentru a declanșa sau forma mai ușoară a bolii.

Edward Jenner și primul vaccin modern (1796)

Dr. Edward Jenner, un medic englez, este considerat părintele vaccinării moderne. El a observat că mulgătoarele de vaci care făcuseră variola bovină (o formă mai blândă a bolii) erau protejate împotriva variolei umane. În 1796 , Jenner a luat puroi dintr-o leziune de variolă bovină de la o mulgătoare și l-a inoculat unui băiat de 8 ani, James Phipps. După câteva săptămâni, Jenner i-a expus organismul la variolă, dar băiatul nu sa îmbolnăvit. Acesta a fost primul vaccin oficial, iar termenul "vaccinare" provine din cuvântul latin "vacca" (vacă) .

Dezvoltarea vaccinurilor în secolul XIX

Louis Pasteur a continuat cercetările asupra vaccinării și a creat vaccinuri împotriva antraxului (1881) și rabiei (1885). Pasteur a dezvoltat principiul atenuării agenților patogeni pentru a crea vaccinuri sigure.

Vaccinurile din secolul XX

Jonas Salk a creat primul vaccin inactivat împotriva poliomielitei în 1955, urmat de vaccinul oral al lui Albert Sabin (1961).

Alte vaccinuri importante au fost dezvoltate, inclusiv pentru rujeolă, oreion, rubeolă, hepatita B, HPV și gripă .

Vaccinurile moderne și tehnologia ARNm

În secolul XXI, cercetarea vaccinurilor a evoluat rapid. Vaccinurile ARNm (Pfizer, Moderna) împotriva COVID-19 împrejurări de inovație majoră, utilizarea tehnologiei genetice pentru a instrui sistemul imunitar. Alte vaccinuri avansate sunt dezvoltate pentru boli precum HIV, malaria și cancer.

Vaccinarea așa cum o cunoaștem astăzi a existat de generații, reducând în mod semnificativ numărul de boli prevenite prin vaccinare asupra indivizilor, familiilor și comunităților de pe tot globul. Acum avem vaccinuri împotriva multor boli infecțioase și istoria lungă a cercetării și dezvoltării științifice a făcut ca lecțiile învățate de-a lungul a peste 200 de ani să continue să informeze dezvoltarea viitoare.

SURSE

https://vaccination-info.europa.eu/en/history-vaccination

ro.wikipedia.org

desprevaccin.ro

historyofvaccines.org

pmc.ncbi.nlm.nih.gov